Vineri, 08 Aprilie 2016 19:40

Scrisori din străinătate- Andrei Craioveanu

Scris de 

Cum avem brigadieri răspândiți prin toate colțurile lumii, ne-am hotărât să inițiem o serie de interviuri tocmai pentru cei plecați peste nouă mări și nouă țări. Vă împărtășim cum este viața lor în străinătate, ce mai fac și cum i-a ajutat experiența BdV în noua lor aventură. Primul candidat despre care vorbim astăzi  este Andrei Craioveanu.

Andrei are 28 de ani și este plecat în Afganistan, mai precis într-o zonă numită K.A.F (Kandahar Air Field) unde desfășoară o misiune de menținere a păcii. Este mai bine de o lună plecat acolo, iar timpul pare că trece prea greu. Așteptăm să fie august și să îl vedem din nou acasă, lângă prieteni, lângă familie, lângă bdv-iști. I-a trebuit o doză zdravănă de curaj și un exces de nebunie pentru a accepta această deplasare ce are să îi schimbe viața.

 

T: Să o luăm cu începutul... de ce armată?

A: Mă săturasem de vechiul job și aflasem că sunt locuri la armată. Am zis să încerc. Aici a fost un fel de ironia sorții. Știi cum se zice... de ce ți-e frică, de aia nu scapi. Niciodată nu mi-a plăcut să primesc ordine și uită-te unde am ajuns!

 

T: De ce ai ales să pleci? Ce te-a făcut să îți asumi acest risc?

A: Da, într-adevăr este un risc. Dar știam asta și mi l-am asumat. Am fost conștient că voi fi departe de casă și de familie, dar câteodată în viață ca să reușești și pe ale planuri, este nevoie să faci sacrificii. Cu acest prilej țin să mulțumesc și Brigăzii că a fost alături de mine în acest proiect, deși la început au fost, cum era și normal, destul de reticenți. Apreciez mult că mi-au înțeles motivele și mi-au respectat alegerea.

 

T: Ce ai simțit când ai ajuns acolo? Cum a fost și cât a durat procesul de acomodare?

A: Nu cred că pot să descriu în cuvinte. A fost totul spontan, a trebuit să fiu pregătit de la început pentru orice. Nici nu pot zice dacă a fost greu sau ușor. Uneori nu îți dai seama când trece ziua sau săptămâna, și din contră, câteodată simt că mă aflu aici de o veșnicie. Am norocul că am dat peste niște colegi de treabă care îmi dau sfaturi și știu cum stau lucrurile, unii dintre ei fiind la a doua sau a treia experiență de acest gen.

 

T: Ce poți să ne spui despre diferențele de cultură și de mentalitate?

A: Am remarcat în primul rând că este foarte greu să comunic cu ei pentru că nu cunosc engleza, iar limba lor este ciudată și nu înțeleg o boabă. În plus, noi suntem tot timpul înarmați, oriunde am merge, deci imaginați-vă ce cred ei despre noi...

 

T: Cum ai descrie programul tău de acolo?

A: Fiecare zi este diferită, deci rutina nu cred ca va exista prea curând. Nu poți anticipa ce va urma. Astăzi poate fi liniște și pace, mâine război. Cel mai plăcut moment este acela când te întorci dupa o patrulă și totul este în regulă. Încerc să mă și odihnesc și să nu mă stresez foarte tare pentru că nu mi-ar face bine deloc. Cert este că trebuie să ne păstrăm optimismul pentru că fără el nu am putea merge mai departe.

 

T: Ai vorbit mai devreme de unele sacrifii pentru a te realiza pe anumite planuri. Se poate vorbi totuși și de o pasiune în ceea ce faci?

A: Aș spune și da și nu. Este totul foarte haotic pentru mine în aceste momente, dar cred de asemenea că trebuie să existe un echilibru în toate.

 

T: Desigur că este devreme să te întreb, însă dacă ai mai avea oportunitatea să te mai duci acolo încă o dată ai face-o?

A: Nu pot să răspund la această întrebare. Nu știu cum vor evolua lucrurile. Nu știu dacă voi trăi ceva care să mă marcheze destul de mult... timpul va decide cu siguranță.

 

T: Ai recomanda în schimb altora?

A: Nu știu dacă aș recomanda cuiva să se aventureze într-o misiune ca aceasta. Într-adevăr este o experiență unică, dar trebuie să fii un pic nebun să faci ceea am făcut eu. Evident că trăiești cu frică, nu ești om dacă nu ți-ar fi frică.

 

T: În final, ce mesaj ai vrea să transmiți familiei și prietenilor tăi BdV-iști?

A: În Brigadă am reușit să îmi formez multe prietenii și na... Abia aștept să mă întorc acasă! Îmi este dor de voi toți! Câteodată mă gândesc ce evenimente ratez anul acesta...Trebuie să recunosc că mă oftic că nu ajung la Untold!

 

 

 

Ultima modificare Miercuri, 04 Mai 2016 21:50

Vrei sa lucrezi cu noi?